Am dat la Orlando peste un articol despre deschiderea JO, articol care mi-a amintit despre cateva comentarii total nelalocul lor auzite la TV in urma ceremoniei.
Dupa remarciile admirative din timpul deschiderii am aflat ca…ar trebui sa ne temem de chinezi. Da…ar trebui sa ne sperie rau pentru ca prea le-a iesit totul perfect. N-a fost nicio scapare, nicio ezitare (cel putin niciuna pe care s-o sesizam noi). E inuman sa nu faci macar o greseala acolo. Totul a mers ceas si asta ar trebui sa ne ingrijoreze.
Remarca asta parca inglobeaza intreaga mentalitate a neamului nostru de sute de ani incoace. Normalitatea e dictata de majoritate. Atat de firesc ni se pare sa traim cu lucruri „peticite”, lipsa, incomplete, eronate incat ceva bine facut ajunge sa ne sperie. Traim cu greseala ca regula, nu ca exceptie.
Si suntem gata sa-i condamnam pe cei care, dintr-un motiv sau altul, nu gresesc. Daca cineva are succes in cariera sau la scoala, daca urca in ierarhie sau pur si simplu castiga foarte bine suntem pregatiti sa trecem printr-o intreaga serie de scenarii sumbre inainte ca macar sa ne gandim ca….poate chiar sunt foarte buni la ceea ce fac.
Si probabil muncesc mult pentru asta. Asa a fost si la Beijing. Acei 15000 de oameni care au participat nu au hotarat brusc cu o luna inainte ca vor sa faca show. Au fost luni, poate chiar ani intregi de repetitii. Totul a fost calculat, repetat si recalculat pana s-a ajuns la ce am vazut noi. Si probabil nimeni nu i-ar fi condamnat pentru o mica ezitare. Dar milioane de oameni au apreciat ca n-a existat asa ceva.
In punctul asta cred ca vrobesc deja ca o perfectionista. 🙂 Nu sunt. A gresi e natural si de multe ori am constat ca invat mult mai mult din greselile facute decat din succesele de care m-am bucurat. DAR daca nu ne imaginam lucrurile perfecte macar in stadiul de plan, daca nu ridicam stacheta macar prin obiectivele pe care ni le propunem, la ce ne putem astepta? De ce greseala trebuie sa fie norma, de ce sa nu ne acordam sansa unei plecari din nota 10?
Yuca's 
Well cica vreo zece luni au exersat ca sa le iasa. Sincer mi e imi place ordinea si perfectiunea (desi sunt un pic cam imprastiat de felul meu :D), iar ce am vazut m-a lasat fara grai. Totusi am vazut in multe locuri cum cate unul intarzia cu o miscare. :p
Ma enerveaza toti care comenteaza cand vad ca altul face ceva mai bine decat ei. Evident ca Vestul comenteaza si se oftica. Well duh, stafeta a fost ridicata 😉 Sa ii vad eu pe englezi depasind ceremonia asta in 2012. :p
nu uitati totusi de regimul din China, tineti minte ca si pe vremea lu’ stimabilul nostru Ceausescu (dupa o vizita in China, unde a vazut ce inseamna un lider suprem….ceea ce si-a dorit si el) aveam si noi astfel de parade incredibile, la noi era si mai incredibil pentru ca de cele mai multe ori erau realizate demonstratii fantastice realizate de tineretul gimnast. Deci sa nu consideram totul ca fiind o normalitate, poate ca cei de acolo sa o fi preluat ca o obligativitate, atat pentru a iesi un „show” de milioane cat si pentru ca tara cere un astfel de devotament pentru ceea ce esti delegat sa faci.
nu uitati totusi ca in china exista o mare problema a nerespectarii drepturilor omului, in special libertatea de exprimare.
uite ce zic englezii de „ciuda”…
http://www.infoportal.ro/presa~info-607447.html
ave13 – eu zic ca Anglia ii va putea depasi. De fapt problema nici nu se pune in termeni de pepasit..ci de diferit. Fiecare tara gazda e datoare sa-si prezinte cat mai bine ceea ce are mai bun. China tocmai asta a facut, la fel si Atena acum 4 ani cand ideea centrala a ceremoniei a fost faptul ca Grecia e cea care e dat lumii moderne Olimpiada.
Sosobogman – si eu m-am gandit ca o parte din resentimente se trag din acele manifestatii la care oamenii erau obligati sa participe. Avand vreo 3 ani la revolutie eu nu am nicio amintire despre ele, deci asta sigur influenteaza parerea mea.
Dar tot nu mi se pare normal sa condamni ceva bine realizat doar plecand de la ideea asta.
nu am condamnat realizarile chinezile, doar am adus in dicutie ca totul se atribuie unei „maini de fier” adica ceea ce reprezinta conducerea autoritara a unui stat. Iti dai seama ca se incearca spalarea multor pacate cu aceasta olimpiada gazduita de China.
Ah…nu ma refeream la tine. 🙂 Era vorba de acei critici de la care a pornit si postul.
Dar e chiar asa de bine ca norma sa fie excelenta? Sunt de acord, ca e destul de ciudat sa transformi greseala in norma, cum spui tu, dar…pana la urma…a gresi e uman, nu? Eu apreciez perspectiva asta datorita excesului de uman care se afla in spatele ei, datorita bunavointei, milei, s.a.m.d pe care le emana. Nu pot spune ca e bine ca greseala sa devina un etalon, dar nici nu cred ca ar trebui sa privim lucrurile din punctul in care spunem „le-a iesit, bine, nu le-a iesit, ii condamnam”. Nu stiu daca propun o cale „de mijloc” si, de fapt, nici nu cred ca propun ceva nou, propun o chestie empirica: sa incercam sa nu condamnam pentru lipsa unei greseli, dar nici pentru existenta ei. De altfel, chinezii sunt niste sportivi buni, desi recunosc ca m-as bucura daca romanii i-ar intrece:))
Ups, obisnuita fiind cu blogspotul, am uitat ca trebuia sa ma si semnez, pentru comentariul de mai sus.
Pingback: Au prostit omenirea cu televizorul « Yuca’s
Felicitari pentru articol. Si felicitari chinezilor. Eu nu ma tem de perfectiunea lor. Insa nu pot sa nu ma intreb ce se afla in spatele acestei perfectiuni. Si nu pot sa nu ma gindesc la vremurile in care si la noi ieseau perfect spectacolele marete de 1 mai, 23 august si care or mai fi fost. Dar nu pot sa fiu chiar asa de bucuros si admirativ pentru ca multi dintre noi stiu ce se ascundea in spatele acelei perfectiuni.
Si oare citi dintre chinezii aia care s-a miscat perfect au facut spectacolul ala din proprie convingere si dorinta netarmurita? Am admirat si eu spectacolul chinezilor. Dar nu m-am putu impiedica sa compar multimea aia de oameni cu niste androizi care au avut parte de un programator genial.
ReRe – cred ca e bine sa plecam cu ideea ca lucrurile ne vor iesi bine, ca atunci cand participam la un concurs vom castiga, samd. Normal ca pe parcurs trebuie sa ne adapatam, sa ne reevaluam sansele in functie de ce fac ceilalti, ce facem noi. Dar plecarea din 10 trebuie sa fie, zic eu. 🙂
Bogdan – totusi la noi comunismul n-a mai functionat de la un punct incolo. Ei au inserat si ceva elemente de capitalism si asta cred tine totusi sistemul in picioare.