Yuca’s

Trebuie sa le fim recunoscatori barbatilor. De la roata incoace ei sunt pricipalii responsabili pentru aparitia butoanelor si a cablurilor in vietile noastre. Daca barbatul ar fi inventat mopul, chiar si acesta ar fi avut iesire USB si memorie interna de 2 giga. Lucru care ne-ar fi simplificat viata dupa cum alte electronice ne-au demonstrat-o de atatea ori.

Nu e de datoria lui sa foloseasca tigaia atat timp cat e singurul care razbeste in jungla de cabluri din spatele biroului. Ai vreo problema? Cu ajutorul cuvintelor driver, HDD sau RAM iti va respinge elegant orice argument. Iar cand barbatul tau intra in BIOS ca sa rezolve o chestiune grava, nu cumva sa il intrerupi. Ce face el acolo e echivalentul unei operatii pe cord solicitand concentrare maxima.

Tehnologia e religie. Tu nu trebuie si, bineinteles, nici nu ai capacitatea sa intelegi ce face. Trebuie doar sa crezi.

P.S. Imi dau seama ca am scris acest articol dintr-o perspectiva mincinoasa. S-ar putea intelege ca sunt de partea celor cu mop si tigaie, lucru neadevarat. Momentan casa arata sub orice critica.

Ati observat ca intreaga noastra existenta se raporteaza la ce-ar face sau n-ar face dracul? Daca nici dracu’ nu poate, nu poti nici tu. Daca nici darcu’ n-a mai vazut asa ceva, inseamna ca esti absurd si trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Daca nici dracu’ nu te-ar crede, nu te mai osteni sa-i convingi pe ceilalti.

E bine sa incerci sa te autodepasesti. Dar nu te inrece cu dracul. Asta ar trebui sa fie morala oricarui mesaj inspirational.

Mai nou observ un razboi al comment-urilor intre adversarii drogurilor si sustinatorii acestora. Ambele tabere ma indeamna sa ma alatur cauzei lor, eventual sa preiau un banner.

Desi pozitiile lor sunt total diferite, ironia faptului este ca atitudinea aroganta ii uneste.  Nu urmaresc sa jignesc pe nimeni, dar imi pare ca argumentele sunt scrise mai degraba pentru cei care sustin deja cauza, decat pentru oamenii pe care incearca sa ii convinga.

Cei de la Spune NU drogurilor spun cam asa:

“SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul. Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.”

Sunt convinsa ca scopul campaniei nu este doar preventia, ci si determinarea celor care consuma droguri sa abandoneze acest obicei.  Dar ce reactii te poti astepta sa provoci in momentul in care iti numesti targetul debusolat si in decadere? Cum sa te astepti ca publicul tau tinta sa fie receptiv daca incepi prin a-l jigni?

E ca si cum intr-o campania adresata supraponderalilor mesajul ar suna cam asa: “Arati oribil. Vei muri devreme. Spune NU mancatului excesiv”.  OK,  poate gandurile tale exact asa suna, dar nu te poti astepta la reactii pozitive enuntandu-le astfel. Imi vine acum in minte campania legata de cancerul la san. Daca va amintiti, mesajul era formulat cam asa: “Consulta un medic. Afla ca esti bine.”  Nu “Afla daca ai cancer.” sau “Vezi cat mai ai de trait!”.

Cand intalnim un lucru care intra in conflict cu obiceiurile si convingerile noastre, tindem sa il respingem. O abordare negativa nu face decat sa alimenteze aceasta reactie.

Pe de alta parte, adversatii campaniei antidrog se prezinta cam asa:

“Nu vă lăsaţi manipulaţi de cei de la SpuneNUdrogurilor. Un grup de virgini frustraţi plătiţi de cei de la ANA să ne tragă de sfori spre calea “cea bună”. Persoane care nu au pus în gura un strop de cafea la viaţa lor dar vin să ne vorbească despre droguri şi pericolele asociate cu consumul de droguri. O campanie PENIBILĂ şi DISPERATĂ care i-a adus pe cei de la antidrog la un nou nivel de degradare şi disperare.”

Rezulta ca numai o persoana frustrata / ratata / limitata / ignoranta ar putea considera drogurile nocive? De asemenea, nu vad legatura directa intre obiceiul de a consuma droguri si dreptul de a emite opinii pe aceasta tema. Nu aprob prostitutia si nu cred ca e nevoie sa o fi practicat in prealabil pentru ca opinia mea sa fie una valida.

Nu vei convinge o persoana ostila fenomenului sa devina mai toleranta catalogand-o drept degradata si disperata. Iar cu astfel de “argumente emotionale”  in niciun caz nu se va ajunge la legalizarea drogurilor usoare, deznodamant pe care presupun ca multi si-l doresc.

Dar aici intram in alta zona. Analiza mea vizeaza strict partea de comunicare a acestor doua campanii. Daca vrem sa purtam un dialog constructiv cred ca replicile ar trebui treaca de nivelul “Sunteti niste fraieri” si de prafuitul “Spune NU drogurilor.”

Aceasta postare este un elogiu adus creatorilor de taxe si impozite. Cu totii avem datoria sa sprijinim acesti oameni deosebiti care ne ajuta sa aprofundam valorile unei vieti simple detasata de valorile materiale. Pentru a le sprijini demersul propun urmatoarele taxe.

Taxa pe nunta. O casa de piatra nu poate rezista intr-un stat de paie. Asa ca, pentru a-l ajuta, tinerii casatoriti vor ceda 6% din valoarea cadourilor de nunta.

Taxa pe trotuar. In cadrul deplasarilor repetate pietonii deterioreaza asfaltul. Astfel, taxa pe trotuar va fi platita in functie de greutatea pietonului si a tipului de incaltaminte pe care il poarta.

Taxa pe muzica straina. Trebuie sa protejam produsele romanesti. Toate cluburile, barurile si statiile de radio care difuzeaza muzica straina vor fi impozitate. Republica Moldova si impicit Pavel Stratan fac exceptie de la aceasta regula.

Taxa pe messenger. Cativa centi pentru fiecare 160 de caractere ca si in cazul SMS-ului. Veniturile se impart intre Yahoo! si statul roman.

Taxa pe drogurile usoare. Statul roman rateaza venituri serioase mentinandu-le in afara legii. Ia ganditi-va, cati bani ati putea scoate impunand taxa pe viciu aici?

Bineinteles, sunt scutite de la aceste taxe persoanele care intr-un fel sau altul contribuie la conducerea tarii. Se considera ca efortul depus in acest sens elimina necesitatea oricaror taxe si impozite suplimentare.

Un poem superb al lui W. E. Henley rostit de Nelson Mandela in filmul Invictus.

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find me, unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate;
I am the captain of my soul.

V-ati intrebat vreodata unde ajung toate personajele si povestile pe care le nascocim? V-ati imaginat ca exista o lume a lor, un taram pe care oamenii il mentin viu doar prin forta imaginatiei? Unde personajele se nasc atunci cand le dam un nume. Si pier atunci cand le dam uitarii. Un taram magic a carui unica hrana si sursa de viata este tocmai fantezia noastra.

Toate acestea le gasiti in Povestea fara sfarsit, un titlu care acum mi-as dori sa se adevereasca. Mai am cateva pagini din carte. Pe de-o parte le-as citi pentru a afla finalul, pe de alta, le-as pune deoparte ca sa ma asigur cu povestea dureaza cat mai mult.

Povestea fara sfarsit este un basm care ar trebui sa se regaseasca pe lista de lectura obligatorie a oricarui adult.

Am deschis sezonul la patinaj! Maine testez gheata din Cismigiu. Ati mai ajuns pe acolo? Sunt conditii ok, aglomeratie?

Nu sunt eu mare specialista intr-ale patinajului, dar e frustrant sa ma deplasez cu viteza melcului, incoltita fiind de multime: in spate cineva fara frane, in stanga altcineva fara echilibru si la un metru mai jos vreun pusti care face  netulburat slalom.

Deci sper ca maine voi avea ceva spatiu de manevra.

Intr-o vreme imi spuneam ca poate ar fi mai bine sa citesc o carte in timpul pe care il petrec rasfoind blogurile. Acum nu mai sunt in totalitate de acord cu concluzia aceasta.

E adevarat, mare parte dintre noi nu emitem pretentii de scriitori. Chiar si subiectele considerate marete la un moment dat, ajung sa ne para banale privind in urma. Dar atat timp cat cititul blogurilor si al cartilor nu se exclud reciproc, simt nevoia sa pastrez ambele activitati printre obiceiurile mele zilnice.

Blogurile iti pot oferi perspective nebanuite asupra celor mai banale lucruri. Si nu o singura data am avut senzatia ca, oferindu-le oamenilor un spatiu in care nimeni nu ii constrange sau intrerupe, ajung sa astearna pareri mai interesante decat cele pe care le emit in discutiile zilnice.

Bineinteles ca in umbra anonimatului se pot naste si monstri, dar aceasta este alta discutie.

Revenind la intrebarea din titlu, mi-as dori sa cunosc ceva bloguri noi, dar momentan nu am rabdarea de a sari din link in link pentru a explora blogosfera. Aveti ceva recomandari pentru mine? Oameni care, intr-un fel sau altul, v-au imbogatit prin ceea ce au scris?

You were a bit to rainy this time. But otherwise I wouldn’t have gotten this rainbow, right?

I’m going to cheat on you again with my lover, Bucharest.  But I still hope you’ll welcome me back at Easter time.

Recent am vazut un film despre viata lui Gandhi, o poveste care ar putea fi la fel de bine despre cea mai puternica arma aflata la dispozitia noastra: demnitatea umana.

Poate suna ciudat ceea ce urmeaza sa spun, dar cred ca teroristii ar avea multe de invatat de la Gadhi. Lupta pentru a schimba, nu pentru a pedepsi, spunea el.  In momentul in care folosesti violenta, fie si impotriva unui stapan ilegitim, tu devii vandalul, iar el lordul.

E atat de adevarat. Prezenta americana in Orient este nejustificata. Dar in momentul in care au fost doborate turnurile gemene, America si-a intrat in rolul de salvator, iar lumea araba in cel al calaului. Acum lucrurile s-au mai limpezit, dar raul a fost facut.

Si , pana la urma, ce fel de lideri naste terorismul? Oameni care s-au antrenat o viata intreaga pentru a distruge, nu pentru a construi. Cei care arunca o tara in aer pe timp de razboi, nu vor niciodata capabili sa o conduca pe timp de pace.

Lectiile date de Gandhi sunt pretioase si nu inteleg de ce nu se pune mai mult accent pe ele in scoli.  Cand India triumfa prin nonviolena, manualele noastre de istorie sunt blocate in transeele razboaielor. Poate i se aloca vreo lectie lu Gandhi, asa in treacat, doar pentru a reveni in graba la Hitler si la problemele alei noastre Europe.