Yuca’s

Simt ca timeline-ul meu nu coincide deloc cu cel real. In cateva ore plec la Bucuresti. Dar cand cumparam biletele imi venea sa cer pentru ziua de maine. Dar nu…maine suntem acolo, maine chiar prezentam. Pe la ora 2 la Palatul Parlamentului - TeaM’Saga for Dacia.,.pentru cine vrea sa ne vada.

Saptamanile astea au fost grele. Nu pentru ca Olimpiadele ne-ar fi ocupat exagerat de mult timp. Dar am avut multe momente de cotitura….

Noi, TeaM”Saga suntem foarte vorbareti. Mai degraba ne intrerupem unii pe altii si apoi ne enervam din cauza asta. Dar la munca pentru campania asta a fost ceva momente cand toti taceam minute in sir. Faceam asta cand ne dadeam seama ca drumul ales nu era ok. Apoi reveneam cu alte si alte propuneri. Cred ca tot procesul asta ne-a consumat multa energie.

De asta probabil si timpul a zburat asa repede. Dar as vrea maine la prezentare sa fim relaxati. Dupa cum spunea Bogdana, e doar publicitate, nu ceva pe viata si pe moarte. Iar daca noi nu ne vom simti bine prezentatand, nici juriul nu se va simti bine ascultandu-ne.

Acum nu-mi doresc decat ca pe tren sa pot dormi. Azi am atipit in autobuz si din cauza asta aproape nu am coborat unde trebuia. Dupa toate astea, ar fi frustrant ca pe tren totusi sa nu dorm. Si nu ar fi prima data…

Nu m-a apucat brusc mandria banateneasca. Astea sunt cateva dintre sloganurile candidatilor la Primarie. Ma intreb daca cineva s-a gandit de 2 ori…sau macar o data inainte de a le alege.

Sa fie buni macar la vorbe, daca nu la fapte. De ce la noi nu se investeste putina creativitate in campaniile astea? Nimeni nu se gandeste ca electoratul ar putea reactiona mai bine la mesaje mai subtile sau ironice?

Probabil compar acum merele de la noi cu perele de la ei, dar peste ocean se comunica la alt nivel…

Spotul lui Greg Macpherson, candidat pentru functia de Attorney General în Oregon

Spotul lui Barack Obama

Via

Studioul fiind o sala din Universitate, iar scopul, inregistrarea spoturilor pentru Olimpiade.

Rezultatul - transmit foarte ideea campaniei…si atat. As vrea sa scriu ca nu sunt multumita de calitatea sunetului. Dar se aude ca de pe fundul unui butoi, deci nici macar nu se pune problema de asa ceva. O fi DELL sinonim cu calitatea la laptopuri, dar microfonul n-a avut astazi o zi prea buna. Sau o fi infundat cu firimituri? In ultimul timp mamanc mai mult la laptop decat la masa.

Si nici Windows movie maker nu e mai breaz. E un fel de Notepad al programelor de editare video. Mai rudimentar de atat nu se poate. Poate de asta m-am si obisnuit asa usor cu el. :)) Dar are foarte putine optiuni. Nu are nici macar una prin care sa pot scoate ecoul din voice-over. De aici efectul de butoi de care vorbeam mai sus :D.

Bine ca la Olimpiade nu se premiaza executiile, ci ideile din spate. Si de idei, sau mai exact, de idee sunt multumita. Ma bucur ca intr-un final campania noastra chiar are un gand si doar unul. De fapt, ma bucur si de executiile noastre necioplite. Uneori o schita spune mai multe decat o intreaga pictura. Iar daca nu stii sa pictezi deviza dinainte devine cu atat mai adevarata. :))

Sunt in unul dintre momentele in care cred ca vom fi pe podium…

A trecut ceva timp de cand Sprite nu ne mai spune pe bune. Mi-e dor de spoturile lor. In lipsa a ceva nou m-am pus sa revad vechiile reclame. Nici nu inteleg exact de unde pasiunea mea pentru Sprite. In target nu sunt, clar. La un moment dat concluzionam eu ca Sprite nu se adreseaza neaparat extremerilor la propriu, ci mai degraba celor extremeri in spirit. Dar dupa ce am vizitat site-ul m-am lamurit ca sunt direct vizati practicantii acestui gen de sporturi.

Poate doar in extended target ma regasesc. De multi ani imi doresc sa fac bungee jumping. Se pune? Si as fi facut asta undeva prin toamna anului trecut. Erau mai multe happeninguri in cadrul Studentiadei, printre care si bungee.

Dar ce a urmat se numara printre cele mai frustrante momente din viata mea. Copilaresc, stiu. Dar asta nu-l face mai putin frusrant.

Am ajuns prea tarziu. Au sarit 2 persoane inaintea mea dupa care nu au mai acceptat sarituri pentru ca se intunecase. A fost groaznic! Sa stau acolo, sa vad cum altii sar, sa-mi doresc asta de asa mult timp, sa ma rog de domnul acela sa ma lase…iar el sa ramana neinduplecat. Oribil! Si acum cand povestesc ma enervez. Pentru ca la Rasnov (acolo se mai face bungee) probabil n-o sa am ocazia sa ajung prea curand.

Asta cred ca e singurul sport extrem pe care l-as incerca. Doar eu si gravitatia…nu putem da gres. Pentru ca la mine nu se pune problema de atentie, echilibru sau alte abilitati in spiritul asta.

Revenind la Sprite…cum spuneam si mai demult pe mine m-a cucerit comunicarea lor, pozitionarea pe care si-au ales-o, adevarurile crude. Si mai ales faptul ca nu promit nimic. 0750 Sprite este pentru mine cea mai buna replica data tuturor spoturilor care prezinta produsul ca salvator si ca un rezolva-tot.

Azi in autobuz m-am susprins gandidu-ma la brieful dat de Sprite celor de la Advice si la cum l-ar putea rezolva. Nu ca noi am fi incheiat cu Dacia si acum am trecut la rezolvarea celorlalte briefuri din concurs. Mai avem multe de pus la punct. De fapt chiar acum, in loc sa scriu aici despre Sprite, ar trebui sa scriu in Power Point despre Dacia.

Simt ca ne va iesi o campanie frumoasa. Una sincera cu Dacia ca un sponsor atipic. Sper ca vom fi pe podium. Sper ca si Sprite va fi la inaltime. Cu toate ca nu e usor. Un “bing bang” pare la-ndemana odata gandit de cineva, dar cand trebuie sa pleci de la zero provocarea e foarte mare.

P.S. Sprite are si blog. Pacat ca nu mai e actualizat de prin martie…

De vreo ora ma tot inscriu la concursul de bloguri. Rascolesc arhiva, copiez linkuri, completez formularul. Concluzia? Pentru concursul asta, inainte de orice talent scriitoricesc, conteaza foarte mult atentia si rabdarea. Numai asa poti completa formularul corect.

Dupa o prima verificare am observat o sigura scapare - mi-am trecut posturile cu povestea conferintelor la sectiunea despre povestea interviului de preselectie. Am remediat problema. Sper sa fie singura…dar nu cred deloc asta. Il recitesc eu maine.

Mai trebuie sa ma hotarasc ce fac cu sectiunile cel mai incitiant si cel mai promovat blog. Nu-mi dau seama daca e cazul sa ma inscriu acolo. Oricum, daca o voi face, probabil va trebui sa scriu o argumentatie mai solida decat  “Cititorii stiu de ce. Don’t ask me!”

Rascolind blogul am facut fara sa vreau si un oarecare inventar:

• 212 posts - mi-ar fi placut sa scriu un post aniversar la entry-ul cu numarul 100, dar se pare ca a trecut de mult.

• 73 tags - impresionant, tinand cont ca eu NU folosesc taguri. Cand intru pe sectiunea cu pricina imi afiseaza un tabel cu asa-zisele taguri. Un tabel gol cu 73 de randuri. Poate ma lamureste si pe mine cineva cum am ajuns in situatia asta. :O

• Top searches - stejar bergenbier,  poze bergenbier,  stejar+bergenbier - in sensul asta blogul meu a avut mai multe ere. Cele mai marcante au fost  “paula pudding”, “RDS mobil” si “spune pe bune”.

• Cele mai citite articole: About - previzibil curiosilor :P, Intre lumi - un post despre niste ani foarte dragi mie, Here we go! - rezolvarea briefului de admitere in McCann Creative Mentorship cu care eu si Carina ne-am mandrit la vremea ei…si care ne-a adus multe cu sine.

Nu ma chinui sa las cana fara urme cand o spal. Nu ma intereseaza daca asternutul e aranjat la linie sau pur si simplu aruncat intr-un colt. Covorul poate sa stea stramb, iar un text sa aiba nu stiu cate greseli de ortografie fara ca eu sa remarc. Am observat cu o saptamana intarziere ca parintii mei scosesera bradul de Craciun din casa.

Totusi cand vine vorba de lucruri abstracte cred ca ma situez la cealalta extrema. As reveni asupra unei idei, as pune-o la indoiala pana cand nu mai lipseste nimic si nici loc pentru ceva in plus nu mai ramane. Campania pentru Olimpiade este aproape gata, dar acum imi tot vin in minte chestii care inca nu mi se par ok la ea. De la lucruri de detaliu (gen - ar trebui cuvantul ala sa apara in slogan?) la esenta campaniei in sine (gen - spotul ala nu se incadreaza in conceptul general).

Astea erau de fapt problemele zilei de ieri. Azi m-am trezit in minte cu inca una. Si e ciudat. Pentru ca nu e ca si cum as veni din exterior ca si critic. Atunci ar fi normal sa am obiectii. Dar ajung sa mi se mai para nelalocul lor lucruri despre care tot eu credeam ca sa incadreaza perfect. Sau ca lipsesc altele de care nici nu-mi puneam problema ca am avea nevoie.

Totusi nici modificarile nu se pot face fara oprire. Din alte experienre am observat ca, daca schimbi un lucru de foarte multe ori,…well, ajungi sa nu-l mai vezi. La pictori stiu ca se zice ca trebuie sa se departeze un timp de sevalet ca sa-si vada creatia cu alti ochi. Dar cand creatia (sau non-creatia, dupa caz ) e doar in capul tau, a te departa da ea e o operatiune mai complicata.

Oricum asta e contradictia mea. Am rabdare, sunt atenta cu ideile….dar nu si cu obiectele.

P.S. Tocmai am primit feedback de la client. E aproape la fel de lung ca si campania pe care am trimis-o. Am trecut de faza cu brainstormingul, dar ne asteapta o intalnire furtunoasa.

Sau cel putin asa cred. De-a lungul anilor am tot intalnit reclamele astea. Acum am dat peste un clip care pune cap la cap ironia, acuzele si sarcasmul. Sunt curioasa daca PC-ul a avut parte de vreo replica. Pana acum nu am dat peste niciun clip in sensul asta.

Au fost introduse si in Timisoara autobuze vorbitoare. Auzind acum stattiile mi-am dat seama ca denumirea multora nu o cunosteam. Daca mi-ar descrie cineva traseul folosind numele acelea as avea probleme in a-l reface.

Ah, nu-mi place vocea care anunta statiile. N-ar strica sa fie ceva mai…zambitoare. Dar probabil asta nu-i va interesa pe cei care nu cunosc Timisoara si doresc doar sa se orienteze in spatiu. Si Bucurestiul mi-ar fi fost mult mai neclar acum daca n-as fi auzit mereu urmatoarea statie.

Ma gandeam acum ca asta e si o oportunitate de advertising pentru companiile sau magazinele care ajung sa fie considerate un reper pentru o anumita zona. Cum exista in Bucuresti de exemplu, stattia Kiss FM.

Gheorghe Ciuhandu are blog. Vestea am aflat-o de la Sorin Tudor. Nu poate decat sa ma bucure faptul ca opinii si nemultumiri de care vorbeam zilele trecute cu prietenii pot acum sa mi le exprim direct pe blogul dumnealui.

Din motive pe care nu le mai insir (le-am dezvoltat deja printr-un comment la postul acesta si mi-e lene sa rescriu ) ma gandesc ca pentru aceste alegeri locale sa ma orientez catre un alt candidat. De aceea sunt cu atat mai curioasa de evolutia acestui blog si de cum va raspunde Gheorghe Ciuhandu adevaratelor provocari a blogosferei - deschiderea spre dezbatere si interactivitatea.

Bergenbier si-a exprimat oficial…respectul pentru noul teritoriu masculin. Cred ca reactia este binevenita. Tinand cont ca a fost atacata direct pasivitatea nu era o solutie…sau cel putin nu una atractiva. Pe de alta a parte, replica, chiar si asa acida cum este, (la figurat…si mai ales la propriu :D) nu poate decat sa ajute Stejar.

Totusi ma intreb ce-o fi acum in mintea celor pe care ii pasioneaza berea si nu advertisingul. Cu ce ramane barbatul simplu din tot dialogul asta Stejar - Bergenbier?

Later edit - am inceput sa scriu postul cu mult avant. Acum, dupa ce m-am si gandit putin ma intreb daca in spatele spotului sta agentia sau doar un consumator mai atasat de berea lui.