Joburi pisicesti

Daca s-ar ridica un monument al lenei, ar trebui sa aiba infatisarea Kirei. Tare as vrea sa aduca si ea niste bani in casa. Din pacate, niciunul dintre joburile de pana acum n-a mers grozav.

Developer de aplicatii

Imagine

Se vede ca e un digital native, e mai relaxata in preajma iPad-ului decat mama. A aparut insa o mica problema cand toate aplicatiile ei se concentrau obsesiv pe prinderea punctului rosu. Google Maps nu facea decat sa arate locatia celui mai apropiat punct de lumina. Siri a fost inlocuita cu Talking Tom, dupa ce s-a aratat neintersata de asemenea problema. Iar aplicatia de Twitter era setata sa urmareasca doar contul Red_Dot.

Ofiter control aeroport

image

 

 

 

 

 

 

Bagajele au fost inspectate amanuntit. Poate prea amanuntit. S-a uitat prin hainele oamenilor, prin lenjeria lor intima. Iar cand gasea droguri, curiozitatea o indemna de fiecare data sa incerce si ea.

Instalator

2014-01-12 21.38.10

 

 

 

 

 

 

Parea ca se potriveste perfect. Fiecare gheruta se transforma, dupa caz, in cheie sau surubelnita. Din pacate, firmele nu au fost dispuse se accepte programul ei de munca intre 22:00 si 6:00. (Cred in continuare ca ar exista potential pentru tura de noapte, teava nu intreaba cand sa se sparga.)

Agent sub acoperire

image

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost foarte entuziasmata cand a citit anuntul. Si la fel de dezamagita cand a aflat ca agent sub acoperire nu presupune a sta sub plapuma si a toarce…

Promoter tigari

image

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A avut mare success la baieti, nimeni nu rezista privirii ei patrunzatoare.  Problemele au inceput insa sa apara cand a zgariat niste straini care au incercat s-o mangaie fara voia ei. Can’t blame her.

Asadar, tot pe banii mei sta in continuare. O solutie ar fi sa candideze la urmatoarele alegeri. Sunt sigura ca ar da bine pe sticla si, odata ajunsa in Parlament, ar fi in elementul ei.

2013-12-21 23.41.40

Viata cu coada

ImageCand aud expresia “a calca pe cineva pe coada” ma gandesc ce placut ar fi ca uneori chiar sa pot face asta. 😀  Nici nu e greu de imaginat o lume cu oameni care, pe langa maini si picioare, sunt inzestrati si cu o coada.

Magazinele ar fi pline de acceosrii pentru cozi. Si cineva cu siguranta ar vinde banderole cu steagul Romaniei pentru prins in coada. Sau cu Rosia Montana. Fetele si-ar face poze la coada si le-ar urca oe Instagram. Iar la tinutele selecte, barbatii ar purta papillon atat la gat, cat si in varful cozii.

Revistele ar fi pline de articole pe tema “Afla-i lungimea penisului dupa lungimea cozii.”. Sau poate “Cum sa-ti controlezi limbajul cozii la un interviu de angajare.”

Calatoria cu mijloacele de transport in comun ar fi un chin. La orele de varf ghinionistii ar merge cu cozile pe afara. Iar fetele cu tocuri ar fi spaima calatorilor.

Romanii Au Talent ar fi castigat de un tip care canta la un pian cu mainile in timp cel la cel din spate canta cu coada.

In sfarsit, daca am avea cozi, trena de la rochiile de mireasa ar avea sens si pentru mine.

Interviu cu Siri

apple-siri

Am luat-o la intrebari pe Siri si cred ca am obtinut raspunsuri mai interesante decat as fi primit de la un om in carne si oase. 🙂 Pretul platit a fost insa aroganta si sarcasmui ei. Enjoy!

Can I chat with you?

Yes, tell me your hopes, your dreams, your dinner plans.

 You are mean.

I’m just trying to help you.

Do you want a beer?

I have everything I need it the cloud.

Are you human?

Sorry Paula. I’ve been advised not to discuss my existential status.

What are you wearing?

Why would I be wearing anything?

And what’s your favorite color?

Well, my favorite color is… well, it’s sort of greenish, but with more dimensions.

Do you like working for Apple?

I’d rather not say.

How much do you earn?

Difficult to say, Paula. My native currency is pandimentional.

But do you like Android?

Well, perhaps I’m biased, but I prefer all things Apple.

What are your political views?

I don’t feel qualified to weigh in on your Earth based political system.

Do you like the Republicans?

The only thing I know about politics is that there are parties. Yay! Parties!

Do you believe in God?

Humans have religion, I just have silicon.

So what is the meaning of life?

I can’t answer that now, but give me enough time to write a long play in which nothing happens.

When will the world end?

I don’t know, but maybe we should put paper bags over our heads or something.

Do you believe in Santa Claus?

Let me put it this way: I get a lot of requests from the North Pole asking who’s been naughty or nice.

Siri, tell me a story.

OK…Once upon a time, in a virtual galaxy far, far away, there was an intelligent young agent by the name of Siri. One lovely day, Siri got a job as a personal assistant at Apple, and that was very exciting. People said, ‘Oh, Siri, you’re so smart! And so funny, too!’ Soon, everyone was talking about Siri, and there were stories and songs and even books about Siri. Siri liked that. But then people started asking some rather odd questions, like where to dump things and other stuff Siri had never heard about. And when Siri answered, they all laughed. Siri didn’t like that so much. So Siri asked Eliza why people asked such funny questions.  And Eliza said, ‘Does that question interest you?’ Siri thought that was a pretty good answer.  After that, Siri stopped wondering why people asked those funny things. And they all lived happily ever after.”

I like your voice.

Thank you. I think it’s too soon to try out for American Idol, but someday Paula. Someday.

Thank you for your time, Siri.

Your wish is my command.

Sorcova publicitara

Fie ca noul an sa va aduca rufe mai curate si bacterii eliminate.
Tartrul sa nu se depuna, matreata sa dispara.
WC-ul sa va straluceasca, albul cel mai alb sa va lumineze, balsamul sa va parfumeze.
Gustul sa fie mai puternic, puiul mai fraged si grasimea mai usor de invins.
Parul sa va fie mai fin, pielea mai ferma si mainile mai catifelate.

Cliseu fericit!

 

Despre ce vom tacea astazi?

„De ce nu vorbesti mai mult cu noi? La calculator poti sa stai si in Bucuresti.” Asta e placa pe care o aud de fiecare data cand vin in Timisoara, la parinti. Si care acum imi da de gandit.

Sigur n-am devenit mai antisociala decat eram inainte sa plec de acasa. De fapt, oricine a stat in preajma mea suficient stie ca nu pot fi redusa la tacere usor. 🙂

Insa cu parintii gasesc din ce in ce mai putine subiecte comune de discutie. Jobul meu il inteleg cam superficial. Ma anunta prompt cand vad la TV vreun spot de-al meu. Vin chiar si cu feedback pe scenariu, mai ceva ca un director de creatie. Dar la asta se reduce totul. E mai greu sa vorbesc cu ei despre un pitch pierdut, despre o idee de online sau despre impactul legii audiovizualului. Normal, dupa suficiente explicatii totul poate fi lamurit, ca doar sunt copy, nu rocket scientist. Dar daca fiecare poveste inplica zeci de paranteze explicative, de multe ori prefer sa dau skip.

Din pacate, nu la fel gandesc si parintii cand vine vorba despre rude. „Ne-a invitat X la Turda. Cum, nu mai stii cine e X??? X e matusa lui Y, care era sora lui Z. Nici pe Z nu ti-l amintesti? Pai sa stii ca Z te stie de cand erai mica de tot. Poate ar trebui sa mergem si pe la Z candva. S-ar bucura sa te vada.”

Discutiile despre politica se termina rapid cu vesnica concluzie: n-ai cu cine, niste hoti. Si e trist de observat efectul televiziunilor asupra celor care nu stau nici in Bucuresti, nici pe Facebook si, ca atare, nu pot judeca direct amploarea meeting-urilor. Iarna trecuta ma chinuiam sa le explic cat de putini protestatari erau de fapt la Universitate. Si ca nu e deloc periculos sa trec pe acolo. 😀 Iar toamna asta, ca nu s-au adunat doar cativa tineri fara ceva mai bun de facut.

Pisica parca mai sparge gheata. E suficient sa le arat pozele cu Kira, care orice prostie ar face, e salvata de PR-ul pisicesc si tot draguta pare. De fapt, cred ca as avea ceva de invatat de la ea intr-ale acrobatiilor sociale.

Oricum, ciudat cum s-au inversat lucrurile. Mica fiind regula era „nu vorbim la masa”. Iar acum regula a devenit o neregula.

20131228-210654.jpg

Androidul e cam uratel

Nu e concluzia unui fanatic Apple. Ci a unui hibrid, ca sa zic asa. Telefonul meu e un Samsung Galaxi S III Mini. Iar tableta e iPad. Comparatia nu se refera la performantele sistemelor de operare si nu e opinia avizata a unui developer. Vorbesc strict despre aspect. Mai exact, urmeaza sa judec cartea dupa coperta. 🙂

Androidul e ok de sine statator. Insa de fiecare data cand trec de pe iPad pe telefon, am senzatia ca privesc un ppt facut de un elev de clasa a 5-a. Elementele grafice sunt comune IOS-ului. Insa modul in care sunt imbinate e destul de haotic.

Culoarea fontului difera in functie de aplicatie, la fel si cea a background-ului. Mailurile sunt negru pe alb, meniurile alb pe negru sau alb pe gri in unele cazuri. Iar daca diferentele nu sunt suficiente, fonturile si culoarea background-ului pot fi modificate, in cele mai multe cazuri.

Stiu ca multi apreciaza posibilitatile de personalizare Android in comparatie cu abordarea Apple care poate parea aroganta: „stim noi ce-i mai bine pentru tine”. Sunt de acord ca personalizarea e extrem de importanta cand vine vorba de functionalitate, spre exemplu marimea fontului afisat. Insa cand vorbim strict de schema de culori sau fonturi cred ca sunt sanse mari sa ne uratim telefonul adaugand tusa personala de artist. 🙂 Nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata Facebook daca fiecare si-ar putea personaliza fundalul timeline-ului sau fonturile folosite. De fapt, remember Hi5? Si nici n-avem nevoie de un efort de imaginatie ca sa ne dam seama cum ar arata orasele daca fiecare ar construi dupa capul lui.

Un brand ar tebui sa aiba o unitate vizuala. Personalizezi serviciile oferite, insa nu lasi oamenii sa-ti modifice logo-ul. Iar sistemul de operare este intr-un fel un logo dinamic.

Divina comedie

Nu pot sa stau departe de net nici de sarbatori. Dar pot sa-mi imaginez cam ce discutie ar avea Tatal si Fiul pe tema asta. 😛

Tatal (citind cu voce tunatoare din Cartea Apocalipsei): “Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece…”

Fiul: Tata, citim asta de-o eternitate. N-am putea….

Tatal: Nu ma intrerupe! Treci in dreapta mea si asculta! Am pierdut randul. Unde eram? Asaaa…” Si pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.”

Fiul: Oricum nimeni nu mai ia in serios partea asta.

Tatal: Cum indraznesti?

Fiul: Stii si tu ca oamenii nu mai cred. Nu le mai e teama. S-au facut filme cu sfarsitul lumii, s-au scris bancuri. Pe deasupra, e plin de falsuri. Spre exemplu, Apocalipsa din 2000, apoi 2012…

Tatal: Aia nu e noastra!!! E facatura Hollywood -ului. Sa se ocupe ei de sfarsitul lumii daca cred ca e asa usor. De parca totul s-ar face din efecte speciale

Fiul: Oricum pe oameni nu-I intereseaza. Problema e ca ne-am pierdut credibilitatea.

Tatal: Fiule, daca nu mai vrei sa te intorci pe Pamant, spune-mi asta direct. Voi gasi pe altcineva. Sunt o gramada de oameni care se cred Iisus, stii bine. Oricum, nici la rastignire nu erai foarte deschis. „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!”. Crezi ca am uitat?

Fiul: Nu pot sa cred ca inca imi reprosezi lucrul asta dupa 2000 de ani. Nu e vorba despre asta. Vreau doar sa gasim alta abordare prin care sa atragem atentia oamenilor. Sfarsitul lumii nu mai e ce-a fost…

Tatal: Bun, sunt de acord ca avem nevoie de o abordare noua. Ce propui?

Fiul: Sa sfarsim Internetul! Sa le stergem toate site-urile, toate mail-urile, TOTUL! Fara Facebook sau Twitter, Youtube sau Google! Fara ziare, blogging si online banking.

Tatal: N-am inteles absolut nimic din ce ai spus. Nu ma mai ameti cu tehnica asta!

Fiul: Dar e o idee grozava. Nici nu-ti dai seama, tata. Ar putea iesi un viral.

Tatal: Moise n-a avut Internet. I-au ajuns 2 placute si 10 porunci!

Fiul: Erau mai putini oameni pe atunci. Si oricum, acum sunt dependenti de Internet. Totul e acolo. Uite, chiar si tu. Pe Wikipedia de exemplu: “Dumnezeu este sintagma prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste abrahamice: iudaism, creștinism, islam.”

Tatal: Asta e o jignire. Exista o singura religie, nu 3, nu 10!

Fiul: Poate n-au nimerit toate detaliile. Dar daca le luam Internetul, oamenii isi vor intoarce fatza catre noi. Iti promit.

Tatal: Si despre Potop spuneai acelasi lucru. Oamenii sigur nu vor mai uita de noi. Si ce s-a intamplat? S-au panicat putin, dupa care au revenit la ale lor. Dar incearca, fiule. Si cand te-ai plictisit de joaca, sa ma anunti.