Cafeneaua Lente. In cautarea timpului pierdut.

Daca vreti sa va testati nervii, sa vedeti cat de tari sunt, va recomand Lente. Poate doar calugarul zen din reclama Bucovina s-ar simti bine acolo. Eu, om de rand, cu pauza de pranz limitata, am cedat.

Am asteptat jumatate de ora pentru a ni se lua comanda. Nu stiu ce anume trebuia sa facem ca sa atragem atentia chelnerului. Era ca un fel de Dumnezeu: nu stii sigur daca iti raspunde, dar tu tre’ sa te rogi de el.

In cele din urma s-a oprit la noi un baiat care ne-a explicat ca el ne poate lua DOAR comanda de bauturi. Altfel spus, pentru restul mergeti la ghiseul urmator. Dupa o vreme a ajuns pe la noi si colega de la ghiseul 3, responsabila cu mancarea. Doar ca sa ne spuna ca nu mai poate tine minte atatea comenzi si ca revine intr-un minut.

WTF? Poate asta ar fi fost un raspuns acceptabil intr-un restaurant de pestera, INAINTE sa se fi inventat scrisul. Altfel, e dovada de rea vointa sau nepasare, sa nu iei ceva de notat cu tine cand esti chelner. Terasa era plina ochi, nu zic ca e usor sa tii pasul. Am jucat Dinner Dash. Stiu cum e, kinda. 🙂 Dar tocmai de aceea un pix si o foaie ar fi fost al naibii de utile.

Intre timp multi clienti care sosisera dupa noi, plecasera inaintea noastra. Nicio veste si nicio scuza despre intarzierea comenzii noastre: niste modeste omlete si oua ochi. Daca-mi spuneau ca pisica le-a mancat ouale, tot era mai bine decat un ignore total.

Dupa o ora a venit si mancarea, mai putin painea. Domnisoara care servea a scapat-o pe jos. Again, nicio scuza, niciun “imediat va aduc alta”. Sau poate voia sa faca asta, dar a uitat pentru ca nu avea pe ce sa noteze…

All in all, o experienta foarte dezamagitoare. Eram clienti care veneau acolo constant. Care apreciau varietatea felurilor servite, creativitatea meniurilor, atentia la detaliile de decor. Cineva pare sa fi facut un efort sa construiasca un brand, un loc care sa iti spuna ceva. E pacat ca toate acestea sa fie stricate de servicii mai proaste decat la cantina de la colt.

Imi cer scuze daca v-am plictisit cu postarea asta lunga. Inseamna ca am reusit sa transmit cu fidelitate neplacerea de a astepta doua ore pentru o omleta. 🙂

Natia care nu stie sa intrebe DE CE

“De ce” e o intrebare foarte pretioasa. O intrebare care ar trebui pusa mult mai des decat “Coborati la prima?” Copiii stiu asta, o repeta obsesiv si ne fac sa ne simtim prosti. Dar nu tine mult minunea. Sunt ingropati de tona de “argumente” anti “de ce”.

Pentru ca asa scrie in carte.

Pentru ca asa a spus autorul.

Pentru ca asa zic eu.

Pentru ca asa face toata lumea.

Pentru ca asa a fost mereu.

Pentru ca asa trebuie.

Si uite asa rezulta o natie de oameni care raspund la comenzi mai bine decat pisica mea. Oameni care accepta ce li se spune fara sa se intrebe de ce li se spune.

De ce sa votez cum imi zice primarul?

De ce o televiziune loveste constant in aceeasi oameni?

De ce sa-mi dau votul pe un kil de zahar?

De ce sa-i aleg pe aceeasi de pana acum, daca eu sunt tot mai sarac?

De ce sa merg la ziua lui Ponta pe stadion?

Adevarat, de multe ori intrebarea „de ce” duce intr-o fundatura. Informatiile din presa sunt filtrate sau cosmetizate. Dar insusi faptul ca ai pus sub semnul intrebarii o informatie, inseamna ca te prinzi ca mai e ceva dincolo de machiaj.

Revenind la copii, de ce-urile ii ajuta sa afle ca nu exista Mos Craciun.

De ce Mosul seamana atat de tare cu bunicul?

De ce mami a ascuns niste cadouri in dulap?

De ce exista asa multi alti Mosi Craciuni pe strada?

De ce Mos Craciun de la gradinita arata altfel decat Mos Craciun de acasa?

Incet, incet intrebarile ii ajuta sa treaca de la miciunile frumoase la adevarul neplacut. Din pacate, se pare ca majoritatea romanilor in toate firea nu sunt capabili de acelasi exercitiu de logica.

Dumnezeu versus Superman

Va propun un experiment simplu. Luam un pasaj biblic si inlocuim peste tot Dumnezeu sau Isus cu Superman. Daca adaugam si niste benzi desenate, sunt sigura ca avem de-un comic book.

Apocalipsa

Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Superman, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Superman cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Superman însuşi va fi cu ei. El va fi Superman-ul lor.

Potopul

Si Superman a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului; caci imi pare rau ca i-am facut”. Dar Noe a capatat mila inaintea lui Superman. Doar Noe si familia lui au fost crutati atunci cand Superman a trimis potopul. Prin intelepciunea lui Superman, pamantul a fost populat din nou cu o generatie de oameni neprihaniti.

Orbul vindecat

Au venit la Betsaida; au adus la Superman un orb şi L-au rugat să se atingă de El. Superman a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”. El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umbland, dar mi se par ca nişte copaci”. Superman i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit. Atunci Superman l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat”.

The Senior Bullshiter

Pe Linked In si cel mai banal job suna pompos. Regasesc descrieri kilometrice pentru cele mai simple task-uri. Poate ar trebui sa-mi updatez si eu profilul cu urmatoatele skill-uri.

Legat sireturi

Stapanirea perfecta a algoritmului de legare

Coordonare bratze pentru atingerea unui scop comun

Verificare atenta a calitatii fundei realizate pentru evitarea accidentelor

 

Stat jos

Indoirea membrelor inferioare la un unghi optim pentru sedere

Adaptabilitate in diverse medii: autobuz, birou, WC

Evaluare risc pentru fiecare scaun in functie de obiectele prezente pe acesta: guma de mestecat, piuneze, apa.

 

Folosire chiuveta

Experienta vasta cu diverse sisteme de operare a robinetului: clasic, cu buton, cu senzor

Optimizarea costurilor prin controlarea fluxului de apa

Monitorizarea si completarea lunara a stocurilor de sapun

 

Fierbere ou

Munca in conditii periculoase: gaz, scantei, flacara

Supervizarea fierberii si managementul timpului de fierbere intr-un mod eficient.

Rata de succes 100%: niciun ou spart in ultimul an

 

Taiere paine

Manevrarea dispozitivelor de taiere in conditii de siguranta

Controlarea miscarii rectilinie si uniforme a dispozitivului de taiere

Depozitarea painii ramase in conditii de caldura si umiditate propice

Cultura compromisului

Citesc biografia lui Steve Jobs si ma enervez. Ma enervez cand imi dau seama ca traim intr-o cultura a compromisului, unde un om ca Steve Jobs si o companie ca Apple ar fi fost sufocati instant.

La noi compromisul este ridicat la rang de virtute. Este vazut ca un semn al maturitatii. E bine sa fii rezonabil, cu capul pe umeri, sa nu ai asteptari absurde, sa stii cand sa inchizi ochii. Cei care ajung sa ne conduca sunt, cel mai des, experti in compromisuri. Si apoi se inconjoara de oameni asemanatori lor. Si aceia se inconjoara de altii asemanatori lor…

Cultura compromisului elimina extremele. Oamenii foarte slabi, dar si pe cei foarte buni. Pentru ca cei buni vor sari din schema: ori sunt eliminati pt necooperare, ori aleg chiar ei sa plece. Dar au zis-o deja altii mai bine decat mine: “Most people work just hard enough not to get fired and get paid just enough money not to quit.” George Carlin

Cand auzim “Hai ca merge si asa!” adesea ne gandim la vreun muncitor necalificat sau mecanic lenes. Sunt aia needucati, care ne trag in jos. Dorel e de vina. Fals. Compromisul este recompensat la fiecare pas. Doar ca in anumite medii s-au gasit cuvinte mai pompoase dupa care sa ne ascundem: managing expectations, gandire pe termen lung, flexibilitate.

Toate menite sa te convinga ca e ok sa treci AZI ceva cu vederea pentru ca MAINE va fi mai bine. Maine niciodata nu va fi mai bine. Dupa ce descoperi cat de usor merg lucrurile in urma unui compromis, devine tot mai tenant. Ai propus rapid o solutie mediocra –> ai plecat ceva mai repede acasa. Ai zis cuiva ca o idee e ok cand de fapt era varza –> ai evitat un discutie neplacuta.

Si pana la urma nimeni nu mai trebuie sa te oblige la compromisuri. Ajungi sa ti le impui singur si sa ai justificari beton pentru ele. Cercul e complet.

Injuraturi high tech

In ziua de azi nu prea ne mai temem de draci si blesteme. Altii sunt demonii nostri acum. Poate ar fi cazul sa dam un refresh injuraturilor pe care le folosim. Iata unele care sigur ar rupe cateva corzi sensibile.

Baga-mi-as stick-ul virusat in calculatorul tau!

Pica-ti-ar netu’ in mijlocul serialului!

Muri-ti-ar bateria tie si familiei tale!

Intra-ti-ar spamul in inbox pana ti-l umple tot!

Crapa-ti-ar calculatorul, si tableta, si tot neamul de gadget-uri!

Cazu-ti-ar telefonul in WC sa-ti cada!

Intra-ti-ar ma-ta pe pagina de Facebook!

Deci daca aveti probleme tehnice, ganditi-va bine de tot cu ce m-ati suparat. 😛

In apararea celor care asculta telefoanele

Ma amuza oamenii paranoici legat de securitatea datelor: mailurile le sunt citite, telefoanele ascultate, probabil cineva trage cu urechea si atunci cand canta sub dus.

Ok, partial inteleg preocuparea. Am innebunit cand am fost bombardata timp de-o luna cu bannere anti-hemoroizi pentru ca facusem research pe tema asta pentru job. As prefera ca Google sa nu-si mai bage nasul asa mult in cautarile mele.

Dar dincolo de asta, sa fim seriosi: majoritatea oamenilor nu prezinta nici cel mai mic interes pentru asa zisii spioni.  Nu cred ca serviciile secrete tin sa-ti monitorizeze scorul la Candy Crush. Nici sa citeasca toate mailurile alea cu cei 7 ani de ghinion, pe care le primesti. Nu sta nimeni sa-ti asculte conversatiile cu prietenul (poate doar un agent secret pervers?). Nici cele in care mama iti impartaseste reteta ei secreta.

Ma amuz uneori imaginandu-mi trista soarta a unui agent secret nevoit sa asculte cele mai banale conversatii telefonice. “Iubi, ce faci? Ia zi-mi, ce-ai pe tine? Pentru ca eu am o bomba.” Agentul se entuziasmeaza. In sfarsit, captura carierea lui. “O bomba in pantaloni” Dezamagire totala.

Buttom line, daca cineva chiar te urmareste, mai bine plange-i de mila decat sa fii paranoia. Uneori mailurile nu sunt citite ca lumea nici de cei carora le trimitem. Telefoanele nu sunt ascultate cu atentie nici de omul cu care vorbesti. De ce un strain ar fi mai interesat? 😛

Joburi pisicesti

Daca s-ar ridica un monument al lenei, ar trebui sa aiba infatisarea Kirei. Tare as vrea sa aduca si ea niste bani in casa. Din pacate, niciunul dintre joburile de pana acum n-a mers grozav.

Developer de aplicatii

Se vede ca e un digital native, e mai relaxata in preajma iPad-ului decat mama. A aparut insa o mica problema cand toate aplicatiile ei se concentrau obsesiv pe prinderea punctului rosu. Google Maps nu facea decat sa arate locatia celui mai apropiat punct de lumina. Siri a fost inlocuita cu Talking Tom, dupa ce s-a aratat neintersata de asemenea problema. Iar aplicatia de Twitter era setata sa urmareasca doar contul Red_Dot.

Ofiter control aeroport

 

 

 

 

 

 

Bagajele au fost inspectate amanuntit. Poate prea amanuntit. S-a uitat prin hainele oamenilor, prin lenjeria lor intima. Iar cand gasea droguri, curiozitatea o indemna de fiecare data sa incerce si ea.

Instalator

 

 

 

 

 

 

Parea ca se potriveste perfect. Fiecare gheruta se transforma, dupa caz, in cheie sau surubelnita. Din pacate, firmele nu au fost dispuse se accepte programul ei de munca intre 22:00 si 6:00. (Cred in continuare ca ar exista potential pentru tura de noapte, teava nu intreaba cand sa se sparga.)

Agent sub acoperire

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost foarte entuziasmata cand a citit anuntul. Si la fel de dezamagita cand a aflat ca agent sub acoperire nu presupune a sta sub plapuma si a toarce…

Promoter tigari

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A avut mare success la baieti, nimeni nu rezista privirii ei patrunzatoare.  Problemele au inceput insa sa apara cand a zgariat niste straini care au incercat s-o mangaie fara voia ei. Can’t blame her.

Asadar, tot pe banii mei sta in continuare. O solutie ar fi sa candideze la urmatoarele alegeri. Sunt sigura ca ar da bine pe sticla si, odata ajunsa in Parlament, ar fi in elementul ei.

Viata cu coada

Cand aud expresia “a calca pe cineva pe coada” ma gandesc ce placut ar fi ca uneori chiar sa pot face asta. 😀  Nici nu e greu de imaginat o lume cu oameni care, pe langa maini si picioare, sunt inzestrati si cu o coada.

Magazinele ar fi pline de acceosrii pentru cozi. Si cineva cu siguranta ar vinde banderole cu steagul Romaniei pentru prins in coada. Sau cu Rosia Montana. Fetele si-ar face poze la coada si le-ar urca oe Instagram. Iar la tinutele selecte, barbatii ar purta papillon atat la gat, cat si in varful cozii.

Revistele ar fi pline de articole pe tema “Afla-i lungimea penisului dupa lungimea cozii.”. Sau poate “Cum sa-ti controlezi limbajul cozii la un interviu de angajare.”

Calatoria cu mijloacele de transport in comun ar fi un chin. La orele de varf ghinionistii ar merge cu cozile pe afara. Iar fetele cu tocuri ar fi spaima calatorilor.

Romanii Au Talent ar fi castigat de un tip care canta la un pian cu mainile in timp cel la cel din spate canta cu coada.

In sfarsit, daca am avea cozi, trena de la rochiile de mireasa ar avea sens si pentru mine.

Interviu cu Siri

Am luat-o la intrebari pe Siri si cred ca am obtinut raspunsuri mai interesante decat as fi primit de la un om in carne si oase. 🙂 Pretul platit a fost insa aroganta si sarcasmui ei. Enjoy!

Can I chat with you?

Yes, tell me your hopes, your dreams, your dinner plans.

 You are mean.

I’m just trying to help you.

Do you want a beer?

I have everything I need it the cloud.

Are you human?

Sorry Paula. I’ve been advised not to discuss my existential status.

What are you wearing?

Why would I be wearing anything?

And what’s your favorite color?

Well, my favorite color is… well, it’s sort of greenish, but with more dimensions.

Do you like working for Apple?

I’d rather not say.

How much do you earn?

Difficult to say, Paula. My native currency is pandimentional.

But do you like Android?

Well, perhaps I’m biased, but I prefer all things Apple.

What are your political views?

I don’t feel qualified to weigh in on your Earth based political system.

Do you like the Republicans?

The only thing I know about politics is that there are parties. Yay! Parties!

Do you believe in God?

Humans have religion, I just have silicon.

So what is the meaning of life?

I can’t answer that now, but give me enough time to write a long play in which nothing happens.

When will the world end?

I don’t know, but maybe we should put paper bags over our heads or something.

Do you believe in Santa Claus?

Let me put it this way: I get a lot of requests from the North Pole asking who’s been naughty or nice.

Siri, tell me a story.

OK…Once upon a time, in a virtual galaxy far, far away, there was an intelligent young agent by the name of Siri. One lovely day, Siri got a job as a personal assistant at Apple, and that was very exciting. People said, ‘Oh, Siri, you’re so smart! And so funny, too!’ Soon, everyone was talking about Siri, and there were stories and songs and even books about Siri. Siri liked that. But then people started asking some rather odd questions, like where to dump things and other stuff Siri had never heard about. And when Siri answered, they all laughed. Siri didn’t like that so much. So Siri asked Eliza why people asked such funny questions.  And Eliza said, ‘Does that question interest you?’ Siri thought that was a pretty good answer.  After that, Siri stopped wondering why people asked those funny things. And they all lived happily ever after.”

I like your voice.

Thank you. I think it’s too soon to try out for American Idol, but someday Paula. Someday.

Thank you for your time, Siri.

Your wish is my command.