Monopolul frumosului

De multe ori ma intreb daca frumosul exista doar in raport cu judecata umana. Apreciaza o pasare splendoarea intiderilor de sub aripile sale? Se opresc vreodata vietatile sa asculte corul padurii? Poate contempla leul un apus de soare peste ierburile savanei? Este capabil un caine sa recunoasca dragalasenia unui copil?

La baza, frumosul nu tine de morala, de reguli, nici de limbaj sau educatie. E vorba de o scanteie care poate fi mai apoi rafinata, educata, supusa unor rigori. Dar suntem oare singurii care avem scanteia in priviri?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s