Dor de Samy

E primul Craciun fara el. Si e pustiu. Samy reusea sa ne ofere un lucru de care noi nu vom fi capabili vreodata: entuziasm neconditionat. Cu totii ne alimentam din bucuria lui. Iar el dintr-a noastra.

De asta ma gandesc ca nu-i prea face cinste sa ne intristam acum pe seama lui. Doua lucruri ii puteau schimba ziua lui Samy: un zambet si un bol cu mancare. 🙂 Cum cea din urma varianta nu mai e valabila, mi-ar placea sa ne reamintim de el cu zambetul pe buze.

Dar e greu. Uneori un caine te poate face mai om. Iar cand pleaca, intr-un fel, isi ia omul cu el.

Anunțuri

2 gânduri despre “Dor de Samy

  1. Păi când a murit? Eu ultima dată am văzut nişte poze cu el astă vară, prin iulie, cred.
    Nasol când moare un câine pe care îl ai de mic. Şi eu am avut unul care era de-o vârstă cu mine… şi la aproape 10 ani de când a murit încă mă mai gândesc la el, uneori 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s