Sportul meu de performanta

Nu e vorba de vreunul pe care sa-l fi practicat in taina toti acesti ani. 😛 Ci de o leapsa lansata de echipa Premiilor Ioan Chirila. Trebuie sa vorbesc despre un lucru care, desi nu se incadreaza in definitia standard, a reprezentat pentru mine un sport de performanta. Asa ca va voi impartasi din secretele unei probe care, desi nu va ajunge prea curand la Olimpiada, este una destul de solicitanta – plimbatul lui Samy. 🙂

Samy = Samoyed, caine nordic de tractiune, incapatanat, independent…cel putin in viziunea lui, foarte puternic, hotarat sa traga orice e in spatele lui fie asta o sania sau stapanul. 😀

Cand eram mica nu odata s-a intamplat sa ma  dezechilibreze, tranteasca pe jos, tarasca prin zapada si altele din seria asta. 🙂 Vecinii ma urmareau ca apoi sa-mi spuna ca Samy e cel care ma scoate la plimbare, si nu invers. Intr-o iarna am avut inspirata idee de a-l pune pe Samy la sanie. Doar asta a fost menirea stramosiloir lui, nu? Si total a venit natural. Mult prea natural. M-a tras in directia primului container de gunoi pe care l-a vazut. Cu sania rupta si printre resturi menajere experimentul a luat sfarsit…

Multe l-am invatat pe Samy, dar niciodata n-am reusit sa-l dezobisnuiesc de trasul in lesa. Nici de escapade. Probabil asta e felul lui de-asi memtine cumva libertatea printre atatea constrangeri. In trecut, cainii de genul asta aveau de-a face cu turme de reni si intinderi de zapada…

Ii provoc sa ne impartaseasca sportul lor de performanta pe: Miruna, Ligia, Oana, Ade, George Hari si orcine crede ca are sa ne povesteasca ceva din culisele sportului personal. 😉 Puteti raspunde prin cuvinte, dar si in imagini. Daca aveti o fotografie sugestiva, numai bine o puteti inscrie la Fotografia saptamanii, un concurs care are ca miza un Nkon D60 si recunoasterea publica a talentului si creativitatii. Alegeti ce preferati. 😛

Anunțuri

13 gânduri despre “Sportul meu de performanta

  1. Pingback: sportul meu de performanta « Un blog oarecare

  2. Pingback: Blondele si boxul | ŞI BLONDELE GÂNDESC

  3. nu sunt oana pe care ai nominalizat-o dar permite-mi sa iti spun ca am practicat acelasi sport de performanta…cu o boxerita care (dupa cum bine ai zis) in vizunea ei s-o crezand vreun caine nordic. Punctul culminant al acestui sport l-am atins atunci cand, pe timp de iarna, am iesit la plimbare cu monstrul (eu 42 de kg, ea vreo 30/35) si a vazut o pisica (dracu’intruchipat). Urmarea (medalia): 2 saptamani cu picioru in ghips. totul din cauza ca bestiutza avea obiceiul sa fuga de fiecare data cand scapa din lesa, iar eu nu i-as fi dat drumul la lesa nici sa ma bati (corect ar fi sa ma tarai)…:D

    Ah da am pus-o si eu la sanie….i guess is not her thing to look after the dumb she pulls

  4. Ma regasesc in ce scrii aici. Sub nicio forma nu-i puteam da drumul din lesa lui Samy. Asta spre binele lui. Nu are teama de oameni, nici de masinile care vajaie pe langa el. Ar fi capabil sa se avante in mijlocul drumului. 😀

  5. aceeasi problema o am si eu…l-ai descris pe samy de parca ai descris cainele meu…aveam de gand sa-l pun la sanie iarna asta….da acuma dupa ce am citit asta am renuntat:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s