Amintiri false

„Nu pot sa cred….toate ati uitat de ziua mea!” – cam asa suna mesajul pe care l-am primit azi de la Suzi. Dar nu era deloc cazul de uitare. Saptamana asta m-am tot gandit la ziua ei si eram convinsa ca e sambata. Si Carina m-a intrebat. Am asigurat-o ca e in 23. 😛

Si cum uneori sunt (prea) sigura pe ce stiu eram pregatita sa-i spun sa consulte cu atentie calendarul si sa vada ca ziua ei e abia maine. :)) Totusi am verificat carnetelul (foaia pe care Dana mi-a intocmit-o in liceu cu toate datele de nastere ale colegilor) si am constatat ca….Suzi avea dreptate. 😀

Inca nu inteleg de unde amintirea mea cu data de 23 cand ani in sir am stiut ca era vorba de 22. Lucru care mi-a amintit despre fenomenul amintirilor false despre care am vazut mai demult un documentar.

Oamenii sunt capabili sa povesteasca in detaliu lucruri pe care nu le-au facut vreodata. Si nu pentru ca ar vrea sa insele pe cineva…ci pur si simplu pentru ca asa cred ca s-a intamplat. Lucrul asta a fost demonstrat fara drept de apel printr-un experiment.

Subiectii aveau sarcina de a scrie foarte rapid un text pe calculator. Conditia era sa nu atinga anumite taste care provocau automat eliminarea din experiment. Acum urmeaza partea interesanta. Unor oameni care nu au facut nicio greseala li se spunea ca au atins tastele in cauza. Dupa ce experimentatorul foarte sigur pe el le explica situatia majotritatea oamenilor incepeau sa-si aminteasca cum s-a intamplat! Cum la un moment dat le-a alunecat degetul de pe tasta „P” in lateral… Inventau intregi povesti despre lucruri care nu s-au intamplat vreodata.

E surprinzator cat de usor mintea noastra fabrica amintiri pentru a corespunde cu realitatea prezentata. Si cum, daca cineva este suficient de convingator, mai degraba brodam o poveste pe ceea ce ne comunica decat sa ramanem fideli variantei pe care o stim deja.

Daca acel cineva se afla si intr-o pozitie de autoritate fenomenul e cu atat mai accentuat. Daca repeti unui copil de suficiente ori ca e prost, se va conporta in consecinta. Iar la extrema cealalta, daca e obisnuit de mic cu ideea ca e talentat la ceva anume, cel mai probabil va excela in acel domeniu in contiunare.

E incredibil cum o mare parte din identitatea noastra se naste din cuvintele altora. Nu gene, nu fapte, nu conditii materiale, ci pur si simplu vorbele care ni se adreseaza…

Anunțuri

8 gânduri despre “Amintiri false

  1. eu am vazut un experiment asemanator care incerca sa explice relatari false despre intalniri cu extraterestrii. au fost puse intr-un loc niste resturi care sclipeau in soare, au inconjurat locul cu banda din aia galbena si apoi i-au dus pe omuleti acolo. cand au ajuns, ghidul (care stia de experiment) a inceput sa fie foarte agitat si sa vorbeasca foarte precipitat de nave extraterestre, FBI, CIA ca si cum ar fi stiut ceva dar era secret si nu avea voie sa spuna prea multe. toti care participau la experiment aveau pe cap camere video. peste o luna au fost chemati sa povesteasca ce-au vazut. relatarile lor (unele de-a dreptul fantasmagorice) au fost apoi confruntate cu inregistrarea video. ideea e ca intr-o luna creierul lor a avut destul timp sa inventeze o gramada: unii vazusera soldati inarmatii, altii cadavre de extraterestrii…

    in alta ordine de idei, la multi ani Suzi!!! 🙂

  2. Este primaoara cand aud de fenomenul amintirilor false.Cam ciudat sa existe asa ceva, desi nu au nici un suport fenomenologic in lumea reala.

  3. Oana – am auzit si eu povestea cu extraterestrii. Experimentul ala explica multe… Ii transmir urarile lui Suzi. 🙂

    Krossfire – macar pentru amintirile false exista o explicatie rezonabila. Deja-vu e un fenomen diferit…iar pe mine teoria ca anumite locuri/situatii ne par cunoscute pentru ca le-am trait intr-o viata anterioara nu ma convinge.

    Boby – nu prea cred ca acela e motivul. 😛

  4. La copii se observa cel mai bine si e si cel mai usor de creat „amintiri false”.

    Eu m-am pricopsit mai demult cu o cicatrice pe mana pe care mi-a facut-o fratele meu din greseala si am inventat o poveste cum ca mi-am facut-o singura ca sa nu ne certe ai mei.

    Dupa ani buni am ajuns ferm convinsa ca singura am fost de vina pentru ceea ce-i acum cicatricea, spre mirarea fratelui meu care stia clar ca el e de vina.

    Mintea umana e asa de usor de manipulat..

  5. uneori se mai intampla sa spui o minciuna (adevar alternativ…) si sa o repeti de atatea ori, incat incepi sa te convingi pe tine si sa vizualizezi intamplarea nu asa cum a fost, ci cum incerci sa ii convingi pe ceilalti ca a fost. dupa o perioada, nu mai stii ce s-a intamplat cu adevarat. conexiunile astea „mor” destul de repede, dar mi s-a intamplat de cateva ori. scary

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s