Why do we say cheese?

7 GB de poze, unele in foldere cu titluri ce nu-mi spun nimic despre continutul lor. 😀 Asa arata My pictures asa ca astazi mi-am propus sa restabilesc ordinea.

Si tot aranjandu-le am cazut pe ganduri. De ce facem atatea poze? De ce facem poze in primul rand? Pai…deocamdara cred ca ele sunt cel mai bun raspuns la obsesia noastra de a opri/distorsiona/da inapoi timpul. Si pe langa asta un buton de Play pentru memorie. De multe ori o poza este declansatorul unei intregi amintiri despre o persoana, o intamplare sau un loc. Si nu in ultimul rand o oglinda deosebita…pentru ca reflecta trecutul. 😛

Din obiceiurile mele constat ca am 2 moduri de a ma uita la poze. Unul imediat dupa ce le-am facut cand detaliile sunt cumva in prim-plan. Iar altul dupa un timp cand le revad mai degraba ca pe un film, decat ca fotografii. Nu mai conteaza cine, ce, cum a iesit, ci pur si simplu povestea…care are de obicei mult peste 1000 de cuvinte.

Un alt gand… Inainte aveam 36 de pozitii. Acum avem oricate. Daca atunci ne gandeam de 2 ori inainte de a face o poza, acum dupa ce o vedem pe ecranul apatului ne gandim daca e meritat facuta. Libertate care in sine e benefica. Ar fi absurd sa pretind contrariul. Dar sa fie asta numai de bine? Parca acum o poza nu mai are aceeasi valoare, deci nici nu mai depunem acelasi efort ca ceea ce imortalizam s-o aiba…

Anunțuri

4 gânduri despre “Why do we say cheese?

  1. Un pic ai dreptate legat de valoare unei poze Dar gîndeşte în mod constructiv şi distractiv, Paula. Libertatea de acum, faptul că acum apeşi pe buton fără să mai calculezi prea mult îţi permite să faci poze nostime în care te prosteşti pur şi simplu. Lucru pe care nu-l puteai face cînd aveai numai 36 de poziţii şi un film era destul de scump.

    Şi nu uit nici acum cît mă ofticam după ce developam filmul şi vedeam că din 36 de poze numai vreo 20-25 meritau cu adevărat scoase… Piei filmule! 😛

  2. Eu fac poze in primul rand pentru ca , in lumea asta imperfecta, caut perfectiunea lucrurilor mici, dar simple… cele de zi cu zi care aduc bucurie sua tristete, dar acre sunt cele mai importante 😉

  3. Si mie mi se intampla uneori sa fac zeci de poze pana cand sunt multumita de una. Mai demult am stat vreo jumatate de ora sa fotografiez niste pescarusi in zbor pana a rezultat o poza de care sa fiu multumita. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s