Poveste de demult

– Cum de n-a aruncat nimeni chestiile astea? Judecand dupa stratul de praf cred ca sunt aici de zeci de ani…

– Sunt ale bunicului. I-am zis de multe ori sa curatam locul. “Mie nu-mi aruncati amintirile la gunoi!” Nu stiu din ce film o fi scos replica, dar cand spune asta stiu ca nu mai e loc de negociere.

– Ce-i cu piticul asta alb-rosu?

– Mos Craciun…

– Cred si eu ca e mos la ce barba are. 😀 Da pe bune acu…ce-i cu el? Apare foarte des si in poze.

– Exista o poveste in jurul lui, din ce-mi spunea bunicul. Era un fel de spiridus care aducea cadouri de Craciun.

– Faina chestie. Si cum functiona? Trebuia sa te inscrii undeva…sau?

– Nu. Ti-am zis ca era spiridus, nu firma de curierat. Lasa-ma sa termin. Copii credeau ca in ajunul Craciunului mosul le va aduce cadouri. Avea o sanie trasa de reni, se oprea la fiecare casa si lasa cadoul sub brad.

– Aha…si dupa se prefacea in pasare si isi lua zborul, nu? 😀

– Tu chiar nu mai stii sa asculti o poveste fara sa fi ironic?

– Scuze, povestea e ok. Mai tare ca Scufita rosie, zau. 🙂 Doar ca mi se pare ridicol ca le bagau copiilor in cap asa aberatii.

– Da, si mie mi se pare ciudat. Dar astea erau vremurile. Multi copii chiar ii scriau lui Mos Craciun, faceau liste cu ce isi doreau….

– Deci, in loc sa-i incurajeze sa faca ceva constructiv ii puneau sa trimita scrisori in neant… Dar copii nu se prindeau de farsa asta?

– Nu-ntelegi ca nu era o farsa. Era un fel de poveste traita pe viu in fiecare an.

– Mda, bine ca intre timp le-a venit oamenilor mintea la cap. Noi suntem fiinte rationale si in spiritul asta ar trebui educati copii…spre binele lor.

– Poate ca da.

– Ce sens are sa-i facem sa creada in cai verzi pe pereti? Ii ajutam mai mult daca de mici ii facem sa inteleaga cum merg lucrurile…ca ele se cumpara si se vand si in niciun caz nu apar de-a gata.

– Oare cum vine asta…sa-ti aduca Mos Craciun cadourile?

– Nu stiu. Inca nu inteleg cum puteau sa creada asa ceva.

– Nici eu. Dar mi-ar placea…

Provocarea de a scrie o poveste de Craciun a venit prin concursul initiat pe Bookblog. Partea mai ciudata este ca povestea am scris-o acum cateva zile, dar greu m-am hotarat sa o postez. 🙂 Nu mi se pare grozava, dar e inspirata dintr-un lucru care ma deranjeaza foarte tare – faptul ca Mos Craciun a fost aproape complet demitizat si este folosit tot mai des pe post de unealta de marketing.

Anunțuri

2 gânduri despre “Poveste de demult

  1. Mare dreptate ai. Nu vreau sa par mai copilaros decat sunt, nu vreau sa ma consideri naiv, dar eu si acum cred in Mos Craciun. Cel care este unic, nu in ceata de mosi care bantuie orasele timp de o luna. Mosul cel adevarat vine in noaptea aceasta la toti cei care inca cred in EL. La mine sigur se va opri si-mi va lasa cadourile pe care le-am dorit. Te iubesc Mos Craciun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s