Un cadou cu personalitate

Ade si Simona m-au provocat sa scriu despre cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata. Si nu mi-a fost deloc greu. 🙂 Este el:

pict0107.jpg

Aveam vreo 10 ani, ma uitam mult la Animal Planet si voiam neaparat un caine. 🙂 Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat nu l-am primit de Pasti, Craciun sau vreo alta sarbatoare. Intr-o zi fara vreo semnificatie anume mama si tata au aparut in usa cu el in brate. Avea 2 luni si era o splendoara de caine. Cand cineva l-a vazut intr-o poza i-a zis mamei: „Vai, dar ce jucarie frumoasa i-ati luat Paulei!” Era complet alb cu 3 buline negre – ochii si nasul – nu ma mir ca a fost confundat cu o jucarie. 🙂

L -am botezat Samy din motive foarte practice: ca sa ne ajute sa retinem numele rasei de care pana atunci nu mai auzisem – Samoyed. De fapt, parintii nici n-au vrut sa-mi cumpere ceva asa…sofisticat. 🙂 Plecasera de acasa cu gandul la un pekinez sau, in orice caz, un caine de talie mica. Dar Samy le-a luat ochii…iar vanzatorul mintile. Le-a promis ca nu va creste prea mare. Vedeti si voi in poza cum nu a crescut prea mare. 😀

Apoi au urmat muuulte: redecorarea casei (mobila si covoare roase), redesignul hainelor si pantofilor, escapade => alergatura prin cartier rugand si trecatorii sa-l prinda daca pot.

Acum s-a cumintit, dar incapatanarea ramane. Si imi place asta la el. Dupa cum scriam cuiva intr-un comment – e un caine cu initiativa..a mind of his own. Nu-mi plac acei caini a caror personalitate e anulata de un dresaj strict si reactioneaza la comenzi precum televizorul la telecomanda. Mai frustrant e cand initiativa lui intra in conflict cu ce as vrea eu sa se intample. 😀

Dar, at the and of the day, dupa cum scriam si aici, Samy mereu reuseste sa ma faca sa zambesc.

Anunțuri

12 gânduri despre “Un cadou cu personalitate

  1. Cat de cute e!!!
    Deja il iubesc! Toata copilaria mi-am dorit un catel alb… si ai mei nu mi-au luat motivand ca stau la bloc si nu avem unde sa-l crestem. 😦
    Eu o sa-i iau unul copilului meu… cand voi avea unul 😀

  2. Si eu stau la bloc. Dar e bine educat si nu avem probleme cu el. Doar ca trebuie scos la plimbare de 3 ori pe zi…si acum ar cam trebui sa plec cu el..si e friiig. 😀 Iarna il invidez pt blana, iar vara ii plang de mila. 🙂

  3. Ce cadou frumos. Iubesc cainii, ma atasez de ei si sufar ca un prost atunci cand ma despart de ei. In Poiana Tapului, unchiul meu are un snautzer urias pe care nu prea il vad, dar cum intru pe strada ce duce catre vila, ma simte si sare ca un bezmetic langa gard. Atunci cand plec la Bucuresti, simt un gol in stomac, imi lipseste Kuki si sunt trist. Samy imi place si cred ca toti ar dori sa-l vada in mai multe poze. Maraie cand cineva se apropie de tine prea mult?

  4. @Andrei – cand sunt plecata undeva ma gandesc des la Samy Parca nici cu parintii nu e asa greu pt ca vorbesc cu ei la telefon, dar cu Samy nu am niciun contact. Uneori il mai pun sa-mi latre la telefon. :))
    Nu maraie. E ff prietenos cu toata lumea. E ok asa, dar uneori parca as vrea sa fie mai…feroce. 🙂 Protectia si paza clar nu sunt specialitatile lui.
    @Richie – Merci. Dupa descriere seamana mult cu al meu. 😉

  5. @Anaayana – tocmai..e vedeta cu fitze..isi permite sa stea cu spatele :))
    @Harlotha – prima parte e ok, a 2-a…grijile lui sunt cam in ordinea asta: sa fie stomacul plin, sa fie stomacul si mai plin..dupa cred ca urmez si eu. 🙂

  6. Pingback: Fara ctrl-alt-del « Yuca’s

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s