Judecand dupa numarul de zei, fapturi sau obiecte magice la care ne punem dorinte, toata lumea ar trebui sa fie multumita. Evident, nu este asa. Ne invartim intr-o adevarata birocratie, care nu pare sa dea rezultate foarte bune.

Intai incercam la Dumnezeu / Allah / Buddah in functie de religie. Asta ne lasa pe multi dintre noi cu neplacuta senzatie ca vorbim singuri. Nu-i bine sa nu crezi, dar ca varianta de back-up, incercam si in alte parti

Vorbim apoi cu Mos Craciun si Iepurasul. Pentru o vreme dau rezultate mult mai bune decat Dumnezeu. Dupa care aflam oficial ca nu exista.

Vecini cu zeitatile ar fi stelele cazatoare si avioanele (cele care nu cad). Nu stiu de unde am ramas noi cu impresia ca dorintele sunt implinite undeva sus, cand de obicei de acolo cad tot felul de lucruri neplacute.

Poate ca secretul e undeva mai aproape de noi. Ne punem dorinte cand gustam prima data in an ceva. Dar oricata mazare am mancat, zau ca n-am gasit un bob de adevar in treaba asta.

Daca avem bani de aruncat, le putem da drumul intr-o fantana. Dar, sa fim seriosi. Cine-si imagineaza ca in ziua de azi iti implineste cineva vreun vis pentru 50 de bani.

Ne mai punem dorinte de anul nou sau de ziua noastra. Dupa cativa ani insa renuntam la ele si le transformam in rezolutii pe care tot noi trebuie sa le indeplinim.

Si uite asa, desi avem o gramada de personaje care sa ne implineasca dorintele, tot noi ajungem sa facem munca propriu-zisa.