Nu vorbeste, dar daca ar putea sunt sigura ca asta ar spune…iar mai apoi ar intreba imediat unde e cina. E vorba de Samy care a ajuns in lumina refectoarelor datorita unui proiect de la facultate. Trebuia sa fac 7 poze care sa respecte anumite incadrari si unghiuri si care sa transmita o poveste.

Dupa sesiunea foto am inteles pe deplin la ce se refera regizorii cand spun sa NU lucrezi cu animale si copii. La copii nu stiu cum o fi…dar va asigur ca unui caine e foaaaarte greu sa-i explici cum vrei sa stea in poza oricat de dresat si inteligent ar fi. Si Samy sta bine la ambele capitole.

Dupa prima poza a pornit-o de unul singur in jos pe scari. Parea foarte hotarat sa plece la plimbare…cu sau fara mine. Dar am pomenit de “mancare” (cunoaste f bine cuvantul asta) si a revenit pe platou.

Si cu poza asta a mers greu. El stia ca trebuie sa aprinda lumina…dar nu si ca mai era nevoie sa stea suspendat inca vreun minut cat sa-l suprind eu din mai multe unghiuri.

Cainii nu suporta gustul de metal. Mi-am amintit asta dupa ce Samy a aruncat de vreo 3 ori castronul din gura. Dar totul s-a rezolvat cu o felie de salam. E un caine pe modelul Remes ….foarte coruptibil cand vine vorba de caltabos sau alte tipuri de mezeluri.

P.S. Pana sambata trebuie sa scriu aproximativ o pagina despre unghiurile, planurile si incadrarile pe care le-am folosit in poze. Daca e cineva priceput la terminologia fotografica…pls help.