Peste 2 saptamani urmeaza sa plec la Bucuresti….sau cel putin asta credeam pana acum cateva zile. August – septembrie e perioada in care ar fi trebuit sa-mi realizez cele 2 luni de practica la Radio 21, castigate cu echipa mea (Team’Saga) ca premiu special la Olimpiadele Comunicarii.

Totul era aranjat…perioada exacta….locul in camin – de care ne-au facur rost chiar cei de la Radio 21.

Dar planul s-a dat peste cap….sau mai degraba a disparut cu desavarsire cand am primit un mail prin care ne anuntau ca in august/septembrie nu am avea ce face acolo…mai toata lumea e plecata.

Ni s-a propus sa venim in sept/oct daca avem unde locui, caminele fiind ocupate in aceea perioada sau sa facem practica la Radio 21 Timisoara. Din pacate, ambele variante lasa mult de dorit: prima din motive financiare, iar a 2-a…..statia R21 din Tm este f mica, formata din cam 3 oameni. In conditiile astea e usor de imaginat cat de dezvoltat ar putea fi departamentul de PR in care ar urma sa facem noi practica.

Vara nu e tocmai varful activitatii la radio…. nimic nou sub soare. Tocmai de asta era si f previzibil ca nu va fi nevoie de oameni in plus tocmai atunci. La fel de previzibil era ca, nefiind din Bucuresti, daca ne acorda acest premiu vom dori sa facem practica peste vara.

Poate e deplasat sa intreb de ce ne-au acordat premiul in primul rand….au considerat ca meritam..ok. Dar nu pot intelege de ce nu ni s-a prezentat de la bun inceput situatia si multe saptamani am disctutat despre cum noi intre 5 august – 21 septembrie vom realiza practica la Bucuresti.

Nu cred ca as fi fost dezamagita daca as fi stiut ca voi realiza practica in Tm, dar de la bun inceput….si asta pt ca asteptarile inselate au un gust mult mai amar decat asteptarile inexistente.  

Probabail voi invata multe la R21 Tm si va fi o experienta la care n-as fi avut acces pe alte cai. Dar, lasand putin deoparte clasica madrie benateneasca, realitatea ramane ca la Bucuresti se lucreaza la alt nivel, iar premiul ar fi avut o cu totul alta valoare daca s-ar fi materializat acolo.

Nu stiu cand si daca o sa ajunga cineva sa citeasca prealungul meu post, asta mai ales ca blogul e nou-nout. Pur si simplu simteam nevoia sa-mi astern in scris supararea si combinata cu cheful de a-mi face blog…..a rezultat asta.